Forma mentis inseamna starea mintii. Forma mintii e deci un indicator bun ca sa explicam de ce anumite carti de filozofie au influentat societatea si continua sa o schimbe cu fiecare noua generatie de cititori.
Iar mari ganditori, precum Confucius, Lao Tse, Sfantul Augustin, Descartes, Schopenhauer, Nietzsche, Thoreau sau Simmel, determina schimbari in destinul indivizilor, grupurilor, popoarelor, omului ca fiinta ganditoare.
Pachetul contine:
„Desi promoveaza o morala rigida, aproape matematica, cu mult diferita de morala crestina fundamentata pe relatia de iubire intre om si Dumnezeu, om si semeni, confucianismul numara peste 200 de milioane de adepti mai ales in China, Coreea si Japonia. Ceea ce-i leaga pe membrii acestei comunitati nu este atat dimensiunea religioasa a acesteia, cat cea morala si etica, care este un element de identitate a societatii chineze contemporane. De altfel, cercetari la granita intre psiho-sociologie, istorie a mentalitatilor, stiinte politice, geopolitica si economie explica intrumentalizarea confucianismului.
Un fel de incercare de sincronizare cu modernitatea printr-o intoarcere la trecut, mai exact la Confucius. Nu e aici vreun paradox ci chiar o nepotrivire in reabilitarea filosofului antic pe care partidul unic l-a vazut, pret de mai bine de jumatate de secol, ca pe o forta reactionara; acum cincizeci de ani, chinezii erau indemnati (constransi e termenul corect) sa evacueze din limbajul curent numele lui Confucius. Azi, confucianismul a reintrat in lexicul uzual si a derivat astfel ceea ce politologii numesc: noul confucianism; acesta a devenit tema de celebrare publica pentru prima data, dupa 90 de ani, in 2010.“
Lucian Pricop
Cele doua texte care formeaza prezentul volum sunt realizate intr-o relativa autonomie. In orice caz, autorii lor (Friedrich Nietzsche si Arthur Schopenhauer) nu au avut in intentie asocierea intr-o carte unica ; apropierea, inspirata de gandirea dialogica a acestora (Schopenhauer educator, apartinand lui Nietzsche, si Arta de a fi fericit, apartinand lui Schopenhauer), a trebuit sa respecte canonul editorial si sa plaseze drept introducere studiul lui Nietzsche. De altfel, aceasta este si organizarea pe care am gandit-o pentru colectia "Forma mentis": punerea impreuna, uneori dialectica, a doua texte a caror independenta favorizeaza pluralitatea argumentelor. Suntem, astfel, intr-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importa valabilitatea absoluta a soritului, ci geometria variabila a argumentatiei.
Ultima carte publicata antum de Descartes, „Les passions de l’âme“ (1649), este rodul intregii sale filosofii. Acest tratat, un rezumat al biologiei carteziene, este orientat spre o intelegere medicala concreta a elementelor de psihofiziologie. Totusi, alaturi de observatiile stiintifice, Descartes nu ezita sa adauge notatii a caror finete aforistica a fermecat saloanele aristocratice, dar si viata culturala moderna si contemporana. Concluziile stiintifice, morale si metafizice sunt imbogatite cu experienta vietii traite integral, care face din aceasta carte, scrisa pentru tanara printesa Elisabeta a Boemiei, modelul de lucrare stiintifica accesibila publicului larg.
Surprinzator cat de relevanta este si astazi experienta umana si spirituala a acestui mare ganditor, nascut in zorii crestinismului si care l-a descoperit pe Hristos in launtrul cautarilor sale. Trecand dincolo de cadrul unui sistem filosofic si indreptandu-si curiozitatea catre doua dintre elementele importante ale fiintarii crestine, Facerea si Timpul, Augustin este "intuitiv si poet vizionar". El scrie parca pentru omul de azi care traieste in aceasta lume pipernicita, indiferenta la orice transcendenta, si totusi pentru omul care are sansa de a-si recapata demnitatea crestina.
A reciti textul lui Nietzsche inseamna a asista la un proces de schimbare a starii de agregare a discursului filozofic si a trai fiecare paragraf cu intensitatea emotiilor poematice. Tocmai de aceea, Nietzsche e fie un antinationalist german, fie un filosemit, fie parintele fondator al al extremismului nationalist.
Actul religios este un proces psihic cu raportare inspre absolut
Parte din cursul de „Filozofia religiei“ al profesorului Nae Ionescu, mai precis, un fragment din cea de-a treia lectie, acest text arata gradul de familiaritate al lumii academice interbelice din Bucuresti cu ideile simmeliene pe cale de clasicizare – inca de la acea vreme – in spatiile german si nord-american.
Tao Te Ching, datand din secolul al VI-lea i.Hr., este un text clasic al taoismului filosofic, care a influentat profund toate sistemele de gandire si religiile Chinei. Acest text de numai 5000 de caractere a cunoscut o popularitate globala, fiind tradus in majoritatea limbilor. In urma raspandirii Tao Te Ching pe durata a doua milenii si jumatate, a iesit la iveala faptul ca Lao Tse este asemenea unui „fluviu care aduna apele culturii orientale si occidentale, devenind o comoara a intelepciunii lumii si ca influenta sa trece de la cercurile academice la societate, de la teorie, la viata oamenilor de toate zilele.“
Su Yan
Cele trei parti care alcatuiesc aceasta carte sunt pentru intaia data asezate in acelasi volum. In acord cu structura colectiei „Forma mentis“, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism si taoism, iar pe post de postfata un fragment din studiul lui René Guenon, Taoism si confucianism.
Thoreau, prin Walden, vine sa arate toate castigurile care deriva dintr-o viata minimalista. Mai exact, ne arata cum renuntand sa alergam dupa inutil, obtinem esentialul: mai mult timp pentru noi, mai mult din viata noastra traita intens si deliberat de catre noi.
Silviu Reut
Vă mulțumim pentru abonare!
Acest email a fost deja înregistrat!