In evolutia literaturii romane se poate vorbi despre „momentul Rebreanu“. Pentru a pune in valoare contributia romancierului, nuvelistului, dramaturgului si publicistului Liviu Rebreanu am construit o serie de autor care subsumeaza carti foarte cunoscute, precum: „Ion“, „Rascoala“, „Padurea spanzuratilor“, „Ciuleandra“, „Gorila“, „Adam si Eva”, dar si mai putin circulatele titluri: „Amandoi“, „Craisorul“, „Jar“, „Metropole“, „Calvarul“, „Teatru“, „Nuvele”.
Pachetul contine:
Principiul narativ al romanului se intemeiaza pe principiul mistic al transmigratiei sufletelor: “Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioanele de barbate doreste pe o singura femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul omului.
Pentru a inlesni cautarea aceasta se fac, se refac si desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii.” (Opere, 6, p. 20-21) Aici se afla samburele teoretic al viziunii romanului, explicatia titlului si justificarea constructiei narative. Bazat pe aceste idei, romanul dobandeste virtuozitatea unei demonstratii, iscand in acelasi timp suspiciunea unui tezism mistico-filosofic.
Ion Simut
In Amandoi, chiar daca indepartarea rece a autorului de lumea descrisa si de meschinaria ei se mai arata in unele pasaje, naratorul e participativ si eroii sunt priviti, daca nu cu o compasiune care nu-i e nicicum proprie lui Rebreanu, cu o curiozitate analitica ce, dincolo de mișcarile dezordonate, le vizeaza ratiunea si le admite motivatii superioare simplelor instincte observate entomologic.
Horia Garbea
Roman, povestire sau nuvela, Calvarul este confesiunea testamentara disperata a unei disculpari, cu sentimentul ravasitor al inutilitatii. In universul tematic al razboiului, extrem de larg, dar si amenintat de clisee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanta proprie, din sfera suspiciunilor ucigatoare, a durerii morale si a esecului provocat de cruzimea persecutiei colective exercitate asupra insului vulnerabil.
Ion Simut
In romanul Ciuleandra putem vorbi de o nebunie ritualica, prin care se reface fiecare moment din trecut, culminat cu reiterarea dansului primordial, Ciuleandra. Desi am putea considera acest dans doar o manifestare la nivel artistic, Rebreanu i-a acordat o atentie deosibita prin detaliile de natura organica inserate in tabloul dansului din satul Varzari.
Gabriela Stroe
Perechea de romane contradictorii ale rascoalelor (Craisorul si Rascoala) arata un autor sensibil la miscarile subterane, ce jaloneaza istoria europeana intr-un secol al maselor. Cert, cele doua romane ar trebui revizitate in lumina adusa de noile abordari ale istoriei secrete: rascoala din 1784 si legaturile lui Horea cu masoneria, mecanismul declansator al insangeratului an 1907 ce a combinat servicii secrete, planuri imperiale, interese politice oculte.
Elisabeta Lasconi
Sansa romanului Gorila a fost aceea de a suscita comentarii extrem de interesante. Dintotdeauna, romanele politice au starnit, la lecturi, o atractie activa. Mai cu seama atunci cand puneau sub lentila actualitatea imediata care nu era una tocmai calma. Iar despre sfarsitul deceniului al patrulea (1938) numai calm nu se poate spune ca ar fi fost.
Cosmin Ciotlos
Puterea de fascinatie a stilului lui Rebreanu rezida in finetea si ineditul constructiei, in plasticitatea imaginii in stare sa comunice concret un timp si spatiu atat de abstracte. Drama care zguduie din temelii viata satului Pripas e declansata de transformarea spectrului permanent al saraciei intr-o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului.
Asemenea altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion „parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-insul“. Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste si purtand in suflet o dragoste strivita, Ion devine nesimtitor la tot ce se petrece in jurul sau.
Lucian Pricop
Actiunile si personajele au, la Liviu Rebreanu, ca si in cazul romanului Jar, un relief aparte, care nu se individualizeaza in sine, ci ele definesc mentalitati, stari de spirit, ritmuri instinctuale extrase din cele sociale, cu stari confuze in momente de tensiune, pentru ca, ulterior, sa explodeze. […]
Jar te pune pe jar intr-adevar, prin constructia romanului si personajele lui vii, inconfundabile.
Mircea Colosenco
9. Liviu Rebreanu, Metropole
Concluzia cartii, ca un titlu edulcorat dupa gustul nostru, „Scumpa noastra Romanie”..., accentueaza misticismul nationalist, aducand drept rezolvare unica pentru viitorul nostru interventia divina.
Putin comentata de critica literara, Metropole este unul dintre cazurile stranii de carti ascunse deliberat, pentru a nu stirbi mitul fondatorului romanului romanesc modern.
Lucian Pricop
Nuvelele lui Rebreanu compun un „continent“ important al – sa acceptam pentru o clipa comparatia – „planetei“ care este opera marelui prozator. „Continent“ bogat, cu forme de relief variate si nu rareori atragatoare – si totusi unul putin frecventat. Exploratorii nu se grabesc sa-l bata in lung si-n lat, „hartile“ pe care le avem sunt aproximative, datand dintr-o epoca mai veche a cartografiei.
Ion Bogdan Lefter
Padurea spanzuratilor nu e o monografie a Primului Razboi Mondial, ci o confruntare a unor pareri tipice despre sensul vietii cu insasi viata, aflata la extrema limita. Razboiul nu este, aici, decat o conditie a existentei, conditie a carei intensitate precipita evolutiile, da violenta ciocnirilor dintre principii si confruntarile acestora cu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oricarei cunoasteri), de la aparenta la esenta, se desfasoara in conditii care accelereaza la maximum procesul. Razboiul e deci, aici, doar un precipitat, un agravant al unor fenomene.
Paul Georgescu
In Rascoala, lumea este vazuta cu luciditate, cu obiectivitate, rascoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru constructia epica facuta din fragmente ale caror mesaj si expresivitate intra in atmosfera sugerata subversiv. [...]
Lucian Pricop
Daca romanele sunt cea mai inalta forma de relief a operei lui Liviu Rebreanu, teatrul constituie in viata lui o preocupare statornica si care i-a absorbit o buna parte a zilelor. Interesul pentru scena e adeverit astazi, in primul rand, de piesele lui: Cadrilul, Plicul, Apostolii. Ele intregesc geniul unui scriitor care a stiut in oricare din paginile sale sa treaca dincolo de pragul convenit al adevarurilor si sa deschida o perspectiva revelatoare asupra imprejurarilor care trec si a oamenilor care raman.
Sunt comedii in buna traditie a literaturii noastre, sunt comedii care infrunta timpul – cum o dovedesc succesele reluarilor recente -, desi autorul lor le considera distractii ale spiritului, divertismente scrise intr-o luna de recreatie, intre doua romane grele.
Radu Beligan
Vă mulțumim pentru abonare!
Acest email a fost deja înregistrat!