Pachet 10 carti: Serie de autor Mircea Eliade

Lectura textelor fictionale ale lui Mircea Eliade in editii stabilite stiintific, cu aparat critic si studii introductive ample, este fundamentala pentru intelegerea unei opere expuse permanent unei circulatii intre istoria religiilor si literatura. Apropierea intre cele doua reprezinta o constanta in opera si activitatea lui Mircea Eliade, care considera istoria religiilor si creatia literara ca fiind doua moduri complementare de cercetare a naturii umane: „Intotdeauna fac apropierea intre universul imaginar religios si universul imaginar poetic.“ Pachetul contine: 1. Mircea Eliade, Domnisoara Christina. Sarpele Domnisoara Christina este unul dintre putinele noastre romane fantastice si reprezinta una dintre experientele cele mai interesante ale romanului nostru interbelic. Portetul domnisoarei Christina emana impresia de "tinerete oprita pe loc", dar si decenta unei tinere binecrescute de altadata. În romanul Sarpele epicul are o linearitate aproape clasica în simplitatea lui, un echilibru perfect al mijloacelor stilistice, cu un ritm egal, fara simboluri ori metafore grele. Treptat se întelege ca "Sarpele" din titlul romanului este superpersonajul "om-sarpe", nascut din magica identificare a reptilei si a barbatului. Andronic-Sarpele reprezinta centrul metafizic, epic, spatial si psihologic al romanului. 2. Mircea Eliade, Huliganii Huliganii e un roman vast, construit pe mai multe planuri. El cuprinde trei directii epice principale si considerabil de multe ramificari. Cuprinde cateva grupuri familiare distincte, cateva medii sociale de atmosfera deosebita, cateva conflicte autonome. Cuprinde in sfarsit o serie de personaje de prim-plan si, apoi, o multime de figuri secundare. E o intreaga geografie umana – foarte colturoasa, foarte variata, cu un relief agitat, ce merge de la intinderea plana la depresiune si apoi la ridicare muntoasa. Harta acestui roman este intr-adevar complexa.Ei bine, in aceasta aglomerare romanul reuseste sa-si pastreze tot timpul, cu o perfecta claritate, drumurile sale atat de sinuoase.Mihail Sebastian 3. Mircea Eliade, In curte la Dionis Nuvelele lui Eliade povestesc despre insuccese prezente si succese trecute. Povestitorul nu-l urmeaza pe omul de stiinta in efortul universal al cunoasterii; ei se afla mai degraba in tabere diferite, unul in cea a invinsilor, altul in cea a invingatorilor. Naratorul cauta adevarul gasit de omul de stiinta, dar ramane suspendat in lumea sa intermediara intre sacru si profan in apropierea unei semnificatii presimtite, dar care se arata a fi pentru totdeauna inaccesibila si incomunicabila: el povesteste despre nenorocul de-a nu fi in stare sa spuna ceea ce, de fapt, stie. Naratorul este de doua ori mai nefericit decat omul de stiinta. Imaginea lui nocturna este fictionalizarea indoielilor omului de stiinta, precum si ale spaimelor creatiei, este imaginea omenescului sfasiat de pe chipul senin al omului de stiinta.Sorin Alexandrescu 4. Mircea Eliade, Intoarcerea din Rai Intoarcerea din Rai incapsuleaza si reflecta doua borne istorice: greva de la Grivita, eveniment nodal in reteaua epica a scrierii, care ilustra, “intr-un mod patetic si artificial, pierderea <>, zvarlirea noastra in istorie” si asasinarea lui I.G.Duca, care ii accentueaza “sentimentul inefabil ca am intrat intr-o epoca de ruptura”, asa cum I se confesa si lui Nae Ionescu. Intoarcerea din Rai consemna caderea in Istorie, degradarea idealului generationist; era un roman al ratarii, dar proiectat dupa o alta schema decat cele de tip samanatorist, ale unor Vlahuta sau Cezar Petrescu: de asta data este vorba de un roman intelectual, chiar de un “roman cerebral”, al unor insi care nu se pot ridica dincolo de istorie. Oana Soare 5. Mircea Eliade, La tiganci. Nuvele fantastice Este primul volum din seria „Mircea Eliade. Proza fantastica postbelica” si cuprinde nuvelele (Un om mare, Dousprezece mii de capete de vite, Fata capitanului, Ghicitor în pietre, La tiganci, O fotografie veche de paisprezece ani) ordonate cronologic. În aceste pagini de proza fantastica, de imaginatie, Eliade da o forma memorabila axiomei fundamentale a viziunii lui asupra lumii, conform careia orice hierofanie are drept consecinta revelarea sacrului ascuns în profan.In aceste pagini de proza fantastica, de imaginatie, Eliade da o forma memorabila axiomei fundamentale a viziunii lui asupra lumii, conform careia orice hierofanie are drept consecinta revelarea sacrului ascuns în profan. 6. Mircea Eliade, Maitreyi Sufeream cumplit. Sufeream cu astat mai mult cu cat intelegeam ca, odata cu Maitreyi, pierdusem India intreaga. Tot ce mi se intamplase pornise din dorinta mea de a ma identifica cu India, de a deveni cu adevarat „indian“. Dupa ce citisem scrisoarea lui Dasgupta, stiam ca nu voi fi iertat asa de curand. Aceasta Indie, pe care incepusem s-o cunosc, la care visasem si pe care atata o iubisem, imi era definitiv interzisa. Nu voi putea niciodata dobandi o identitate indiana. Speranta noastra, a mea si a lui Maitreyi, ca ne-am fi putut casatori, se urzise dintr-o iluzie. Invatasem destula filozofie indiana ca sa stiu cat e de greu sa te eliberezi de iluzii, sa te trezesti din vis. In putinele clipe de completa luciditate, imi dadeam foarte bine seama ca fusesem fermecat de propriile mele naluciri. Ma lasasem legat si fermecat de miraje si nu aveam altceva de facut decat sa sfasii panza tesuta de māyā si sa redevin liber, senin, invulnerabil.Mircea Eliade, Memorii 1907-1960 7. Mircea Eliade, Nunta in cer Nunta in cer poate fi citita oricand si ca un elogiu al iubirii, ca o fictionalizare deloc tezista a mitului erotic, dar si ca o rediscutare a mitului androginului primar. […] Idealul implinit prin iubire-un fatum-ultragiaza lumea zeilor care obliga omenescul la constientizarea conditiei imperfect. Cuplului primar (Adam si Eva) ii este oferita tranzitoriu fericirea deplina, dar allege stricarea echilibrului, cee ace nu schimba cu nimic convingerea lui Eliade, repetata in varii texte ca iubirea poate fi o hierofanie, o manifestare a sacrului intr-un teritoriu profan.Lucian Pricop 8. Mircea Eliade, Pe strada Mantuleasa Pe strada Mantuleasa este o proza de atmosfera, de deschidere catre o lume revoluta, plasata deliberat într-un cadru banal, chiar insignifiant. Farama porneste în cautarea nu a timpului pierdut, ci a unui trecut care se poate dilata pâna la fabulos, mergând pâna la originile sale legendare.Oana Soare 9. Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop. Gaudeamus Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam sa fie in acelasi timp un document exemplar al adolescentei. Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa infrumusetez – si cred ca m-am tinut de cuvant. [...] Imi spuneam ca pentru intaia oara un adolescent scria despre adolescenta si scria intemeiat pe „documente”.Gaudeamus„Viata de student” se apropia de sfarsit si voiam s-o prind si sa o pastrez intreaga intr-un roman autobiografic pe care-l intitulasem Gaudeamus.Mircea Eliade 10. Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger. Nopti la Serampore Cele doua povestiri mai lungi reunite în acest volum sunt singurele în "ciclul fantastic" al lui Mircea Eliade care se refera la India. Culoarea locala exista, fara indoiala, dar nu pentru a conferi unui text o calitate „exotica”; aceasta reprezinta, intotdeauna la Mircea Eliade, numai decorul minim necesar al unor mistere, sacre si totodata etic exemplare, ca si in Evul Mediu occidental european. [...]Sorin Alexandrescu