Nuvele-Liviu Rebreanu
Sa ne intoarcem – la urma – la teza principala a acestor pagini: desfasurate in evantai, modelele nuvelisticii lui Rebreanu dau la iveala un prozator cu variate disponibilitati narrative si cu preocuparea continua de a ajunge la perfecta adecvare a procedeelor textuale la o maniera sau alta. Un autor modern, optand pentru o anumita idee regizorala in functie de situatia pusa “in scena” si schimband-o pe cea dintai cand cea de-a doua o cere. Cee ace dovedeste ca Rebreanu n-a fost – orice s-ar zice – prozatorul grav, rece si monochord pe care critica si scoala ni l-au lasat mostenire, ci unul vivace, cu gust pentru experimentarea unor formule diverse.
Astfel citite, nuvelele si schitele sale ar putea devein o cheie de lectura a marii opere romanesti si o sansa a ei de recastigare a dreptului la varietate.
Cuprins:
Glasul inimii, Rafuiala, Prostii, Culcusul, Golanii, Dintele, Nevasta, Ocrotitorul, Marturisire, Stranutarea, Vrajmasii, Cearta, Idila de la tara, Cuceritorul, Cersetorul, Bibi, Norocul, A murit o femeie, Catastrofa, Cantecul lebedei, Cuibul visurilor, Itic Strul,dezertor,, Ghinionul, Omul mic si oamenii mari, La urma urmelor, Cumpana dreptatii, Dincolo, Cinema, Razboiul, Vremuri razboinice, O scena, Divortul.
Dosar al receptarii (C. Sp. Hasnas, Mihail Sorbul, Mihail Dragomirescu, George Toparceanu, E. Lovinescu, Octav Botez, Serban Cioculescu, G. Calinescu, Tudor Vianu, Paul Georgescu, Al. Piru, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Ovid S. Crohmalniceanu, Al. Sandulescu, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, N. Steinhardt, Smaranda Vultur, Liviu Papadima, George Balaita.
Vă mulțumim pentru abonare!
Acest email a fost deja înregistrat!