În templul miraculos al cărnii, sufletul nostru este închis provizoriu într-o uitare temporară, căci el este deținătorul unui vast patrimoniu de experiențe. În timpul existenței sale carnale, el găsește multiple modalități de a exersa și de a lupta pentru a dobândi și a-și fixa interior darurile care îi sunt necesare pentru a putea respira într-o bună zi pe niveluri superioare.
Odată ce a învățat să folosească umbrele palatului trupesc în care se găsește întemnițat vremelnic, grație dezvoltării facultăților sale divine, meditând și acționând în slujba binelui, el începe să țeasă puțin câte puțin aripile iubirii și înțelepciunii cu ajutorul cărora, în zboruri sublime și supreme, se va înălța mai târziu fericit către eternitate.
Vă mulțumim pentru abonare!
Acest email a fost deja înregistrat!