Moartea reprezintă aspectul invizibil al vieții. Invizibil însă nu înseamnă inexistent sau absent, ci înseamnă că este vorba, pur şi simplu, de un alt plan al conştiinței, inaccesibil celor cinci simțuri obişnuite ale ființei umane; şi că este ceva misterios. De ce mai apare încă o lucrare pe această temă? Deoarece în mintea multor oameni subzistă încă două atitudini:
1. Aceea de a nu se instrui, din cauza pierderii reperelor de referință ale credinței şi îndepărtării treptate de realitățile religioase sau spirituale, din cauza „de-creştinării” Europei.
2. Aceea de a se baza în mod exclusiv pe relatările experiențelor la granițele morții, fără ca ulterior să existe vreo formă de educație cu privire la ceea ce urmează dincolo sau vreun „mod de utilizare” pentru viața de după viață; pentru că a crede este liniştitor (când implică a evita să gândeşti şi să meditezi), după cum sugerează şi un cântec celebru, „vom merge cu toții în Paradis”. Nu este sigur!
Ceea ce am realizat aici pe pământ ne însoțeşte şi în lumea de dincolo, la fel cum, prin gândurile noastre, ne creăm propria realitate, şi această realitate ne însoțeşte, indiferent de starea de conştiință pe care o experimentăm.
Vă mulțumim pentru abonare!
Acest email a fost deja înregistrat!