Habar n-aveam câtă patimă a născut volumul “Drumul spre libertate. Harry & Meghan” de Omid Scobie şi Carolyn Durand! Am aflat absolut întâmplător atunci când, căutând mai multe informaţii despre cei doi autori, ziarişti apropiaţi Casei de Windsor (că ţi-am mai spus că mă pasionează tot ce ţine de jurnalism), m-am trezit într-o adevărată furtună a conspiraţiilor, acuzaţiilor, presupunerilor şi invectivelor!

Miza acestui adevărat război care se poartă între fanii cărţii şi cei care o desfiinţează este dacă “epica biografie neoficială”, aşa cum sună prezentarea oficială a editurii, a fost scrisă sau nu cu aprobarea Ducelui și Ducesei de Sussex - prinţul Harry și Meghan Markle. Autorii neagă cu înverşunare, ceea ce… îi înverşunează şi mai tare pe cei care susţin că prea sunt portretizaţi prinţul roşcovan şi aleasa lui pistruiată ca nişte îngeri.

Până şi pe adresa blogului nostru au venit comentarii de genul “de ce citeşti cartea asta?”, “e doar un exerciţiu de PR”, “e publicitate plătită”!!! Ceea ce, trebuie să recunosc, reprezintă o premieră în istoria anaarecarti.ro!

Acum…

Ca să depăşim dezbaterea şi să ne întoarcem la titlul în sine, eu îţi spun cu toată sinceritatea că, după părerea mea, volumul nu numai că are aprobarea princiară, dar cred că scorpia de Meghan a stat şi a dictat TOTUL, de la cuvântul cu care se deschide povestea (şi care este chiar “Totul”)  până la punctul final J . Ceea ce pe mine nu mă deranjează niciun pic!

Întotdeauna m-am întrebat de ce, atunci când actriţa-devenită-prinţesă era efectiv demolată de tabloidele britanice, nu exista nicio reacţie din partea palatului Buckingham. Iar volumul nu numai că dă un răspuns nedumeririlor mele, dar, în sfârşit, îmi permite să ascult povestea şi în varianta lui Meghan şi a lui Harry. Practic, ţin în mâini partea lor de adevăr.

Căci Meghan poate nu e cea mai agreabilă fiinţă de pe pământ, dar nici în imaginea de femeie malefică, demonizataă de presă cu ajutorul unor “complici”, eu nu am crezut vreodată 100%. Pentru că acei “complici” erau chiar rudele lui Meghan. Tatăl ei, fratele, sora vitregă. Cea mai bună prietenă a ei. Mama celei mai bune prietene. Toate aceste persoane au dezvăluit ziariştilor – unii contra unor sume frumoase de bani, alţii, doar din invidie sau prostie – informaţii atât de intime despre actriţa din serialul “Suits”, încât pot să-mi imaginez cum i-a căzut cerul în cap, cât de umilită şi de furioasă s-a simţit, mai ales că, aşa cum prevede eticheta de la Curte, nu avea voie sa dea nicio replică în presă.

Ei, lasă că a dat cu cartea asta de le-a ieşit tuturor pe nas J !

Spre satisfacţia mea, volumul este mai puţin un love story (că ştii cât de alergică e la siropoşenii echipa anaarecarti.ro) şi mai mult un reportaj în spatele zidurilor aurite ale palatului Buckingham. Prin ochii lui Meghan, desigur, ceea ce nu-l face mai puţin valoros.

Te familiarizezi astfel cu protocolul strict după care se desfăşoară anumite evenimente, dar şi cu subtila conduită a respectării complicatei ierarhii din familia regală. Înţelegi de ce Regina NU urcă prima în propria-i maşină şi vei muri de poftă citind descrierea felurilor de mâncare servite capetelor încoronate la micul dejun. Sau la prânz. Sau la cină (jur că nu înţeleg cum de membrii Casei de Windsor nu sunt toţi nişte obezi!).

Volumul are şi câteva pagini extrem de emoţionante, în care Harry dezvăluie cât de profund a fost afectat de moartea mamei sale, prinţesa Diana, şi cât de dificilă a fost terapia prin care a reuşit, în cele din urmă, să depăşeaşcă şocul unei astfel de tragedii. Puştiul simpatic, care te făcea să zâmbeşti numai când îi zăreai chipul atât de expresiv, s-a transformat într-un bărbat care nu se sfieşte să-şi dezvăluie slăbiciunile, mai ales atunci când simte că marturia lui poate alina suferinţa altora.

Activitatea caritabilă pe care o presupune poziţia de prinţ ocupă o parte consistentă din carte, ca şi relaţia de love & hate pe care Harry a dezvoltat-o cu mass-media. Căci aceeaşi presă care i-a fotografiat mama când îşi dădea ultima suflare îi atacă azi soţia, acuzând-o în cele mai blande articole că e o profitoare şi devenind, în titlurile ei extreme, de-a dreptul rasistă, avand în vedere originile afro-americane ale lui Meghan. Cu toate acestea, este aceeaşi presă în faţa căreia Harry îţi anunţă logodna, căreia îi acordă interviuri în momentele cheie ale vieşii sale şi pe care se bazează în mediatizarea acţiunilor sale filantropice.

Firile romantice, care visează cu ochii deschişi la idile princiare şi care îşi spun “dacă Meghan a putut, pot şi eu”, nu vor fi totuşi dezamăgite. Cartea urmăreşte cronologic povestea de dragoste a actriţei cu Harry, de la bun început (un blind date!!!, informaţie care m-a luat prin surprindere, nu m-am aşteptat la aşa ceva J ), descrie planurile lor de evadare, departe de presa dezlănţuită, cererea în căsătorie, inelul, petrecerea de nuntă, ce mai… Până şi nuanţa şuviţelor lui Meghan este precizată în carte J !

(Bine, tot pentru firi “romantice”, autorii ar fi putut să publice la final şi o listă cu prinşi burlaci, indiferent de naţionalitate, şi unde anume pot fi ei întâlniţi… ca să nu mai stea fetele să-şi bată capul J J J . Pentru această omisiune, voi confisca o steluţă cărţii).

Glumesc, desigur! Dar o steluţă tot mi-o iau înapoi pentru că, în partizanatul ei, cartea are unele exagerări care m-au cam iritat. De exemplu, o broşă purtată de o invitată la o petrecere este considerată de Meghan ca fiind un apropo rasist la originile ei (îţi dai seama că am căutat imediat broşa pe google şi m-am uitat luuuuung la ea încercând să înţeleg de ce/de unde atâta supărare. N-am reuşit. Jur că eu am cercei de zece ori mai xenofobi decât broşa aia!).

Sau pentru că William îşi arată îngrijorarea, ca frate mai mare (şi ca moștenitor al coroanei regale britanice, la o adică!), în legătură cu idila lui Harry şi a lui Meghan care evoluează “un pic prea repede”, în relaţia dintre cei doi bărbaţi apare o fisură care capătă, cu trecerea timpului, dimensiunile unui hău!  

Cea care iese cel mai prost din toată cartea, după părerea mea, este însă Kate, ducesa de Cambridge. Deşi nicăieri nu se pune punctul pe i, antipatia lui Meghan pentru soţia lui William e palpabilă în fiecare paragraf care le are ca protagoniste. Nimic din ce face Kate nu o mulţumeşte pe cumnata sa: dacă vine spre ea, de ce nu pleacă?, dacă este absentă, de ce nu este prezentă?, dacă se întâlnesc întâmplător la cumpărături, de ce pleacă separat? Şi tot asa… Să ne înţelegem, eu nu sunt deloc vreo admiratoare a lui Kate şi chiar cred că unele dintre acuzaţiile voalate ale lui Meghan sunt reale. Mai mult chiar, ca să fiu sinceră, încep să casc numai la gândul că plictisitorii ăştia doi de Kate şi William vor conduce într-o zi Regatul Unit al Marii Britanii. Dar lipsa de echilibru în prezentarea celor două prinţese este atât de flagrantă, încât numai şi din spirit de contradicţie şi tot confisc steluţa de care vorbeam mai sus.

Trecând însă peste antipatiile justificate sau nu ale lui Meghan, cartea rămâne, din punctul meu de vedere, un document care te va ajuta să înţelegi cum un prinţ şi o prinţesă, care duc o viaţă invidiată de milioane de oameni, decid într-o bună zi să renunţe la rangul de “membri seniori ai familiei regale britanice”, să părăsească Anglia şi să o ia de la capăt în alt colţ al lumii, ca doi oameni obişnuiţi.

La nunta prinţului Harry, mulţi analişti au susţinut că alegerea unei soţii ca Meghan Markle va schimba profund monarhia britanică. Nici prin cap nu le trecea în ce mod li se vor adeveri vorbele J !

Puteti citi mai mult aici: https://cutt.ly/NlwZbM7